„Mişcarea postdecembristă a deschis uşi iremediabil închise, a sfărâmat bariere, a dărâmat presigii bine întemeiate pe lipsa concurenţei, pe monopolul presei. Pentru Ioan Kaleve a însemnat spargerea unei încătuşări bine organizate de cei care nu doreau a fi puşi în faţa unei poezii care nu se închega în tiparele admise. Era nevoie de curaj estetic pentru a-i publica textele.
El însă exista printr-o poezie, pentru o poezie care spărgea uzuanţele. Nici anti,nici pro, era pur şi simplu în afara normelor. Lucarările lui erau profund împotriva regulilor, asociale, neconvenţionale, rebele...
Ioan Kaleve este unul dintre poeţii cu care lumea – o orientare literară – se începe. Lumea ca poezie se descoperă dintru începuturi cu violenţa sonurilor neştiute decât de sufletul poetului. Din inconştientul acestuia poemele iau înfăţişări ciudate, izbucniri, ţâşniri nesăbuite, cu forţa descătuşării din neant.
Poeziile sale au sinceritatea suficientă pentru a fi unice, îndrăzneala poetului este aceea de a nu semăna cu nimeni, până la nebunie, până la această maximă linie a individualizării, aceea dintre lumea reală şi cea a ficţiunii negatorii.
În prezent autorul, obişnuit cu liniştea anonimatului, îşi scoate cărţile. Într-o provincie nu prea generoasă în creatori de marcă, un poem monumental vine în linişte pe un gol istoric... ”
Călin Chincea