Sufletul, univers pulsatoriu!
Râdeau fericit, resfirat,
Undele,
Zorile, florile,
Până departe,
Când firmamente, câmpuri aprinse
Nebunia structurii
De nimeni împinsă
Carnea le frânge...
II.
Plânge materia,
Plânge...
Cercurile
Și le restrânge...
III.
Da, sufletul,
Grăunț superdens
De ură,
Dreptate,
Iubire,
În el
Se restrânge-n rotire
La infinit
Rotocol,
Iar golul cel gol,
Golul,
Până departe
Strânge, gol cercul în juru-mi
Până la moarte !
IV.
Grăunț pulsatoriu,
Căzut,
Mai nimic,
Opac este sufletu-n sine
Strivit...
Și e mic.
Bicisnic,
În neant stă să piară...
V.
E mult întuneric afară!
Și-i mult foc strivit de lumină!
Și-i vid împrejurul
Din juru-mi
Până departe!
Și ... nu mai e cine să vină!...
VI.
Explozia,
Nepermis încă,
Întârzie ca să răsară!
E timpul târșit,
Ca mișcarea
Răpusă în sine de sine
Sub alba-i povară
VII.
Și...
Nu vine nimeni de-afară!
În el
Stă chircit Universul
Învățând apărarea,
Miriade de ani
Așteptarea...