Ioan Kaleve o viață de anonimat

Pe la miez de veac

Pe la miez de veac în susu
M-am ivit, copil nătâng
Să-mi sug degetul, să plâng
Când trecu usul cel usu ...

II.

- Ghiv mi gaz; ghiv mi oțel;
Ghiv mi cereale, miel;
Ghiv mi aur, cupru, fier!
- Davai neamul prizonier ...
Rai ceresc o să ne vină:
- Ghiv mi alumină, mină,
- Davai grâu!
- Giv mi uzină ...

III.

Doi copii se tot îndoapă
Zgârdobind o capră șchioapă
Căci plecau din Dorohoi
Bou-vagoanele, convoi
Și-mi veneau scrâșnind pe note:
- Cotele, cotele, cote ...

IV.

Pământeanul de-ar plesni:
- Coti, coti, cotili ...

V.

Și-mi veneau de sărbători
Cu lacrimi și cu fiori:
- Linu-i lin și iară lin:
Cotili, pâne și vin ...

VI.

Dă românul, nu mai poate:
- Cotili, cotili, coate ...
Cade-n brânci și cade-n coate:
- Cotele, cotele toate !

VII.

Și-mi veneau, veneau zurlii
Peste noapte, peste zi:
- Coti, coti, cotili ...
- Du-mi-i, Doamne, pe pustii !

VIII.

Doi părinți, din noapte-n noapte
Dau în jug și înjură-n șoapte
Căci veneau cât nu se poate:
- Cotele, cotili, coate ...
Și veneau, veneau, veneau
Colectorii, vai și au ...

IX.

Și veneau, veneau venind
Pământeanului murind:
- Cotili și cotili
- Coti, cote, cotili ! ...
- Cotili și cotele;
Cotele, cotili, le ! ...

X.

- Pușche-i Doamne, nu mai pot ...
- Co ... ti ... li,
Co ... ti ... li ...cot ...

Moșnegii

Doi bătrâni
Și-un cal în comot,
Cu căruță de cauciuc
Trec prin viață fără zgomot
Nici nu știi unde se duc ...
Stau pe loitră, se mai țin
Barba-nfiptă, ascuțită,
Veacu-l sfâșie senin;
Ard ca spuza potolită,
Nici nu știi de unde vin ...

II.

Vin și-njură greu, de soarte,
Dorm pe-un junghi ... mai trag un șpriț,
Leagă leuca și-i dau hiț ...

III.

Sunt posaci și fără moarte,
Vin încet și de departe ...
I-a prins seara peste oiști ...
Trec bezmetic printre nori.
De prin sori cu ploi și moiniști ...
O să-și ia povara-n zori.

IV.

Doi bătrâni și-un cal în comot
Cu un sac de cucuruz
Nici nu merg, nici vor să steie ...
Se întorc pe căi lactee
Înjurând, tăcuți și uzi ...
Cercu-ntreg, în pui de vară,
Îl rotesc bătut inele
Nu adună, dar tot cară
Lacrimi, soare, ani, nuiele ...

V.

Mai zâmbesc când miei, puțini,
Dau în preajmă-le cornițe;
Mai mocnesc, dar trec senini
Peste verile pestrițe ...

VI.

Doi moșnegi
Cu calu-n comot
’și-astrâng mânecile pernă.
Osu-i gârbov, pielea-i ternă.
Nu mai au pământ,
Nici stele ...

VII.

Merg, cu liniștea eternă,
Prin izvoare să se spele ...

Impuls

Când dau peste patimi să zbor
Se taie răsufletul zilei ...

II.

Trecutul de neam mi-e pavor,
Mi-e o rană;
Mi-e mersul târșit, fără zare;
Prezentul mi-e-n trup, disperare,

III.

Dar, cum și de când
Și de-a-ncotro
Din rouă
Se crește o zare ?